30 November 2012

J.A. Redmerski - The Edge of Never (Continuare)


Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ideea de a pleca undeva departe doar cu ce aveţi la voi ca să începeţi o viaţă nouă. Cum ar fi să urcaţi în primul autocar pe care-l vedeţi spre o destinaţie necunoscută şi să lăsaţi totul în urmă? "Unde mergi? Ce o să faci odată ajuns(ă) acolo? De unde să începi?..."
Eu una am avut, deşi nu am avut niciodată curajul de a face asta.

Continuare a ultimei postari. Cartea J.A. Redmerski - The Edge of Never

Quotes:
“What is living in the now to you?” I ask.
“Just that dwelling and planning is bullshit,” he says.
“You dwell on the past, you can’t move forward. Spend too much time planning for the future and you just push yourself backwards, or you stay stagnant in the same place all your life.” His eyes lock on mine. “Live in the moment,” he says as if making a serious point, “where everything is just right, take your time and limit your bad memories and you’ll get wherever it is you’re going a lot faster and with less bumps in the road along the way.”

“I don’t think you ever really fall out of love with someone,” I say and see a flicker of thought move through her eyes. “I think when you fall in love, like true love, it’s love for life. All the rest is just experience and delusions.”
Protagonista din această carte, Camryn Bennett, a decis să facă acest pas curajos. La doar 20 de ani, după mai multe dezamăgiri în viaţă, într-o dimineaţă a fost parcă hipnotizată să schimbe ceva în viaţa sa, pornind la un drum complet necunoscut. Ok, eu sunt de părerea că dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva în viaţa ta, nu este neapărat nevoie de a schimba mediul în care eşti obişnuit ci mai mult ar trebui să lucrezi asupra ta, căci de aici încep şi schimbările. Această decizie pe care o ia Camryn, totuşi poate fi de multe ori singura care îţi mai rămâne. Cu ce pornește Camryn? Depresie...
It’s not only about sadness. In truth, sadness really has little to do with it. Depression is pain in its purest form and I would do anything to be able to feel an emotion again. Any emotion at all. Pain hurts, but pain that’s so powerful that you can’t feel anything anymore, that’s when you start to feel like you’re going crazy.
De ce? După doar trei luni de când erau împreună, iubitul ei moare într-un accident rutier. Peste trei luni, fratele ei este închis pentru conducere în stare de ebrietate în urma căruia a murit cineva. După care urmează divorţul părinţilor ei. Şi totuşi, ceea ce a împins-o spre această decizie a fost atunci când prietena sa cea mai bună, Natalie, l-a ales pe prietenul ei, Damon, după ce Camryn i-a povestit că Damon i-a făcut favoruri şi a forţat-o într-un sărut. Şi toate acestea s-au petrecut pe parcursul unui an.

Odata decis să mergi singur pe drumul ales, e greu să laşi altă persoană în viaţa ta. Ce faci atunci când ai lăsat această persoană şi după o perioadă trebuie să te desparți de ea și realizezi că ţi-e frică să continui singur?
După ce Camryn îl cunoaşte pe Andrew pe autocar şi realizează că se simte comfortabil cu el, îi este frică să se gândească că drumul lor împreună este apropie de sfârşit.

Cartea este povestită din 2 POV (puncte de vedere): Camryn și Andrew.

Andrew Parrish, un tânăr de 25 de ani, merge acasă să-şi vadă tatăl care e pe moarte. Pe drum el o cunoaşte pe Camryn.

Ați mers vreodată cu mașina într-o direcție necunoscută, fără a avea vreun punct destinație? Nu pot spune că știu tocmai ce înseamnă, dar vreau să cred că e o experiență de neuitat... Și cei doi se bucură de aceste momente împreună.
După ce Andrew ajunge acasă, Camryn decide să-i fie alături când acesta merge să-și ia rămas bun de la tatăl său și cei doi ajung să pornească la un altfel de drum - roadtrip
Spre final, Camryn află că Andrew are o tumoare. Autoarea ne ține un pic în suspans dar ne dă finalul fericit. O poveste adevărată de dragoste ;)

4,5 stars!! 

Este o poveste frumoasă care ne încurajează să nu pierdem speranța și să fim tot timpul noi înșine, no matter what. 

P.S. Acum îmi caut altă carte (dacă este una care v-a impresionat, vă rog să mi-o recomandați și mie ^^). Și nu uitați, keep reading!!

25 November 2012

Currently Reading










24 November 2012

Zombie? Like it Or Not?


De cele mai multe ori o carte este mult mai buna decat o ecranizare, pentru Warm Bodies, cred ca este o exceptie, sau cel putin asa pare daca e sa decid dupa trailer.
Nu obisnuiesc sa citesc carti cu/despre zombi, dar dupa ce am vazut ca va fi ecranizata cartea lui Isaac Morion, am decis sa incerc ceva nou. Dupa ce am citit-o, mi-am dat seama ca nu este deloc genul meu :D, dar aceasta nu inseamna ca nu voi privi filmul. Chiar imi place ceea ce au reusit sa faca producatorii acestui film.

Voi incerca sa redau cate ceva despre subiectul cartii:

Titlu: Warm Bodies
Autor: Isaac Morion
An: april 2011
Goodreads

Cartea este pentru cei carora le place o poveste de dragoste ceva mai ciudata :) (luand in consideratie ca este vorba despre un zombi, R, si Julie, o fata "vie") atunci s-ar putea sa-ti placa aceasta carte. Daca neglijam unele scene care de-a dreptul erau dezgustatoare pentru mine - cum ar fi faptul ca acesti zombi se alimentau cu carne umana, sau creierul uman - un drog pentru ei, si toata chestia cu culoarea si mirosul specific unui zombi (nu ca as sti personal, dar am o imaginatie bogata :D ), atunci ceea ce ramane este chiar frumos, si anume dragostea care il transforma pe om (in cazul nostru pe zombi) si-l face sa doreasca sa devina mai bun. Asta deci se intampla si cu domnul R, dupa cum se numeste el deoarece nu-si aminteste numele sau dinainte de a muri, si cu el incepe sa se schimbe toata "comunitatea" de zombie. Ok, poate aceasta dragoste nu a inceput dupa cum ne-am fi imaginat noi, adica nu cred ca multi s-ar fi gandit ca R se indragosteste de Julie dupa ce mananca creierul prietenului sau, nu? Insa, totusi cartea este o fictiune, si aici nu ar fi cazul sa uitam asta si sa fim cat mai "open-minded".  

 3 stars!

Este o lectura destul de usoara, si daca v-ar interesa acest tip de subiect atunci v-o recomand. (Sa-mi spuneti si mie impresiile voastre ^^)

Warm Bodies, in cinematografe din 1 februarie 2013.

Trailer:

08 November 2012

Katja Millay - The Sea of Tranquility


Spun de la inceput ca e o carte YA (Young Adult) si, daca nu doriti sa cititi despre probleme ale adolescentilor, atunci nu v-as recomanda aceasta carte. Dar, in acelasi timp, este o carte despre probleme foarte reale si cred ca fiecare dintre noi a trecut, mai mult sau mai putin, prin acestea, si tocmai din aceasta cauza totusi as recomanda-o...
Am citit cartea in mai multe zile, insa nu mi-a fost mai putin interesanta decat una pe care as fi citit-o intr-o noapte.
O lectura emotionanta, sumbra, plina de ura si furie, dar in acelasi timp intercalata cu momente de lumina, iertare, speranta si dragoste, care invinge pana la urma tot.


Titlu: The Sea of Tranquility
Autor: Katja Millay
An: sept. 2012
Goodreads

Nastya Kashnikov, este o adolescenta de 17-18 ani care a vazut fata rea a lumii de astazi prea devreme, atunci cand Emma (Nastya) - o incepatoare pianista de 15 ani, cu o cariera si un viitor planificat, a fost brutal batuta si agresata de un necunoscut, fapt ce i-a schimbat cursul vietii.
Dupa accident, inima ei s-a oprit pentru 96 secunde. Timp de mai mult de un an ea nu isi amintea ce exact s-a intamplat, iar in momentul in care si-a recapatat memoria ea a incetat sa mai vorbeasca.

Josh Bennett, 17-18 ani, a cunoscut singuratatea la 8 ani, atunci cand mama sa si surioara mai mica au decedat intr-un accident. Moartea l-a urmarit, luandu-l pe tatal sau dupa un stop cardiac, si pe bunicii lui, cativa ani mai tarziu.

Cartea este povestita din doua puncte de vedere, al lui Nastya si al lui Josh si incepe in momentul in care Emma se muta in alt oras cu o matusa de-a ei si incearca sa-si schimbe viata, luandu-si alta identitate, cea a Nastyei. Consider ca este necesar ca toata povestea sa fie povestita din aceste doua puncte de vedere, deoarece avem posibilitatea sa observam si lumea interioara, gandurile, sentimentele, viziunile celor doi asupra vietii.  
Personajele sunt foarte puternice din punct de vedere emotional, desi si-au ridicat in jurul lor ziduri ("force field", dupa cum spune Nastya, sau "dead zone") pentru a supravietui.
"… there is no one sitting on the bench, except him. When I look more closely, there’s no one even hanging around in the immediate vicinity. It’s like there’s an invisible force field surrounding this space and he’s the only one inside it."
Pe parcursul povestii cei doi invata sa darame putin cate putin aceste ziduri si sa lase si alte persoane in viata lor, chiar ajung la un moment dat sa fie dependenti unul de celalalt:
"I expect her. I expect her here. I expect her at home. I expect her in my life.
And it’s terrifying."
Refugiul lui Nastya este alergatul, refugiul lui Josh reprezinta realizarea mobilei in garajul sau, care mai tarziu va deveni si refugiul Nastyei. Tot aici este prima data cand Sunshine, cum o numeste Josh, decide sa vorbeasca dupa aproape doi ani de liniste.
 
 4,5 stars!

Imi place foarte mult ideea pe care incearca sa ne-o impuna autoarea: atunci cand mori, pentru cateva momente, esti dus in locul care va fi pentru tine "the sea of tranquility" in viata asta. Pentru Emma, acel loc a fost garajul lui John.

Cartea si istoria celor doi ne invata mai multe lucruri: cum sa ierti, cum sa iubesti dar mai ales ca trebuie sa fii recunoscator pentru fiecare minut de viata pe care il ai. Asta au facut-o in final cei doi si asta m-a facut sa-mi aduc aminte sa ma mai opresc si sa incerc sa ma bucur de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi mie.


Nota: Cartea va fi republicata si va aparea pe 13 noiembrie cu o noua coperta (cea de mai sus).