Katja Millay - The Sea of Tranquility

Spun de la inceput ca e o carte YA (Young Adult) si, daca nu doriti sa cititi despre probleme ale adolescentilor, atunci nu v-as recomanda aceasta carte. Dar, in acelasi timp, este o carte despre probleme foarte reale si cred ca fiecare dintre noi a trecut, mai mult sau mai putin, prin acestea, si tocmai din aceasta cauza totusi as recomanda-o...
Am citit cartea in mai multe zile, insa nu mi-a fost mai putin interesanta decat una pe care as fi citit-o intr-o noapte.
O lectura emotionanta, sumbra, plina de ura si furie, dar in acelasi timp intercalata cu momente de lumina, iertare, speranta si dragoste, care invinge pana la urma tot.

Titlu: The Sea of Tranquility
Autor: Katja Millay
An: sept. 2012
Goodreads

Nastya Kashnikov, este o adolescenta de 17-18 ani care a vazut fata rea a lumii de astazi prea devreme, atunci cand Emma (Nastya) - o incepatoare pianista de 15 ani, cu o cariera si un viitor planificat, a fost brutal batuta si agresata de un necunoscut, fapt ce i-a schimbat cursul vietii.
Dupa accident, inima ei s-a oprit pentru 96 secunde. Timp de mai mult de un an ea nu isi amintea ce exact s-a intamplat, iar in momentul in care si-a recapatat memoria ea a incetat sa mai vorbeasca.

Josh Bennett, 17-18 ani, a cunoscut singuratatea la 8 ani, atunci cand mama sa si surioara mai mica au decedat intr-un accident. Moartea l-a urmarit, luandu-l pe tatal sau dupa un stop cardiac, si pe bunicii lui, cativa ani mai tarziu.

Cartea este povestita din doua puncte de vedere, al lui Nastya si al lui Josh si incepe in momentul in care Emma se muta in alt oras cu o matusa de-a ei si incearca sa-si schimbe viata, luandu-si alta identitate, cea a Nastyei. Consider ca este necesar ca toata povestea sa fie povestita din aceste doua puncte de vedere, deoarece avem posibilitatea sa observam si lumea interioara, gandurile, sentimentele, viziunile celor doi asupra vietii.  
Personajele sunt foarte puternice din punct de vedere emotional, desi si-au ridicat in jurul lor ziduri ("force field", dupa cum spune Nastya, sau "dead zone") pentru a supravietui.

"… there is no one sitting on the bench, except him. When I look more closely, there’s no one even hanging around in the immediate vicinity. It’s like there’s an invisible force field surrounding this space and he’s the only one inside it."

Pe parcursul povestii cei doi invata sa darame putin cate putin aceste ziduri si sa lase si alte persoane in viata lor, chiar ajung la un moment dat sa fie dependenti unul de celalalt:

"I expect her. I expect her here. I expect her at home. I expect her in my life.
And it’s terrifying."

Refugiul lui Nastya este alergatul, refugiul lui Josh reprezinta realizarea mobilei in garajul sau, care mai tarziu va deveni si refugiul Nastyei. Tot aici este prima data cand Sunshine, cum o numeste Josh, decide sa vorbeasca dupa aproape doi ani de liniste.
 

 4,5 stars!

Imi place foarte mult ideea pe care incearca sa ne-o impuna autoarea: atunci cand mori, pentru cateva momente, esti dus in locul care va fi pentru tine "the sea of tranquility" in viata asta. Pentru Emma, acel loc a fost garajul lui John.

Cartea si istoria celor doi ne invata mai multe lucruri: cum sa ierti, cum sa iubesti dar mai ales ca trebuie sa fii recunoscator pentru fiecare minut de viata pe care il ai. Asta au facut-o in final cei doi si asta m-a facut sa-mi aduc aminte sa ma mai opresc si sa incerc sa ma bucur de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi mie.

Nota: Cartea va fi republicata si va aparea pe 13 noiembrie cu o noua coperta (cea de mai sus).